O recomandare…

Când, în anul III am avut un curs de Jurnalism Online, proful ne-a spus că trebuie să ne facem un blog. Eu, pe vremea aceea, deja îl aveam pe acesta, dar era (şi continuă să fie) colţul meu privat (i-am dat profului link-ul şi l-am rugat să-l păstreze numai pentru el). Mă prezint Bibishor şi, deşi pot oferi uneori câteva indicii asupra identităţii mele, puţini dintre cei care mă cunosc m-ar putea descoperi aici, pe blog. M-a enervat la culme „tema” impusă de prof. De ce să-şi facă toată lumea blog? Ca ce chestie? Trebuie să umplem şi blogosfera asta… la modul forţat? Apoi mi-am dat seama că sunt egoistă! Că loc este pentru toată lumea, MAI ALES în mediul virtual.

Dar am observat şi reacţiile colegilor de an: mulţi nu ştiau ce-i ăla un blog (cam nasol, zic, dat fiind faptul că eram studenţi la Jurnalism…), alţii ştiau ce e blogul, dar nici în ruptul capului nu şi-ar fi făcut un blog din proprie iniţiativă – ca dovadă fiind faptul că unii dintre colegii mei au apelat la diverse cunoştinte pentru a le face un blog, pe care să scrie strict legat de temele pe care ni le dădea proful.

Acum, la aproape jumătate de an de la terminarea Facultăţii de Jurnalism, constat cu mare plăcere că unii dintre colegii mei şi-au continuat activitatea pe blog… au început să-şi personalizeze layout-urile, au început să posteze din proprie iniţiativă, au început să profite chiar şi de AdSense! Curios, nu?

Dar acum vreau să vorbesc despre ea, una dintre colegele mele preferate, despre IN & OUT of GRID, despre o fată pe care, recunosc, nu o cunosc atât de bine precum o cunoaşte cea mai bună prietenă a ei, dar care îmi este foarte dragă! Ţin minte ieşirile noastre şi cât de mult am râs împreună (eu mai mult, căci ea e cea mai glumeaţă şi isteaţă)! Mi-e dor de anii de facultate petrecuţi împreună (deşi, din anul III de-abia aşteptam amândouă să terminăm odată facultatea asta). Mi-aduc aminte cu zâmbetul pe buze de toate planurile noastre de a merge la teatru împreună – dacă ne-a ieşit o dată planul ăsta… Mai şi bârfeam, deh, femeile! Dar nu bârfeam de rău… ne povesteam una alteia problemele fiecăreia, vorbeam de iubiţii noştri sau de dorinţele noastre legate de iubire, vorbeam despre planuri de viitor şi poate că niciuna dintre noi nu ştia unde avea s-o poarte drumul în viaţă.

O citesc cu drag, deşi nu i-am spus-o! Poate o s-o surprindă postul ăsta (recunosc, asta şi vreau )!

Vă recomand să o citiţi! Şi nu pentru că a fost colega mea de facultate, ci pentru că are talent! Ea este Ingrid!

E curios cum unii oameni îţi pătrund în suflet pe baza unori trăiri comune cu ei, în trecut, chiar dacă nu vorbeşti cu ei zilnic…