Mai aproape de cei 22…

    N-am mai scris pe blog de ceva vreme. Dar nu, nu am renunţat la scris! Nu am mai scris pentru că nu am mai avut inspiraţie sau timp sau chef sau idei…. mă rog, motivele sunt multe şi n-are rost să le tot expun de fiecare dată când fac „o revenire”…

   A fost Valentine’s Day. A fost şi Mărţişorul. Am vrut să scriu despre ambele evenimente, dar n-a fost să fie. Am vrut să vă zic că primul Valentine’s Day cu EL a fost foarte frumos! L-am savurat complet, deşi mi s-a părut că a durat prea puţin, iar „pregătirea” lui a avut cam multe suişuri şi coborâşuri. Dar am fost cu EL, noi doi, singuri, împreună. Exact cum îmi dorisem de la început!

    Am vrut să vă zic că de Mărţişor am primit ZAMBILE!!! Vă spuneam aici, în miez de iarnă (am scris postul în noiembrie), că îmi doream mult să miros zambilele. Să mă bucur de ele şi să le admir în camera mea, cum dau viaţă oricărui obiect ce le înconjoară. Iubesc florile! Din păcate, pe cele naturale, în vază, nu le pot păstra pentru totdeauna, dar mi-ar face plăcere să am casa plină cu glastre de flori. Să fie zambile, să fie minunatele frezii, să fie narcisele, lalelele, trandafirii, crinii… toate, toate să mă invadeze! Ah, mi-am amintit! A venit primăvara, iar copacii încep să îmbobocească; bobocii încep să explodeze; exploziile dezvăluie frumuseţea şi mireasma florilor din pomii fructiferi… mmmmmmmmm simţiţi mirosul?

    Acum….numai “astăzi nu e mâine”. Pe 7 Martie este ziua mea. Împlinesc minunata, onorabila şi bine-meritata etate de 22 de primăveri. Nu ştiu când au trecut cei 22 de ani, dar ştiu că privesc fericită spre viitor. Nu-mi este teamă să înaintez în viaţă. Sunt fericită şi simt că viitorul îmi va lasa deschise uşile de care am nevoie să ajung acolo unde vreau.

    Să mă laud! Azi am primit deja 4 cadouri. De la o prietenă de familie am primit bănuţi (numai buni, că şi aşa trebuie să dau de băut prietenilor ) şi, de la o persoană la care nu m-aş fi aşteptat să primesc ceva, am primit o cănuţă pe care, culmea, pusesem eu ochii acum mai mult timp, în magazinul Bamboo. Dar am zis că erau 4 cadouri, nu? Ultimele două sunt cele mai importante! Unul dintre ele este primirea unui apel telefonic – astăzi, 6 Martie 2008, voi retrăi ziua de 2 Iunie 2006. Au trecut 2 ani… abia aştept şi nu mă gândeam vreodată că am să retrăiesc această experienţă… Iar cel de-al patrulea cadou este de la EL. M-a invitat la reprezentaţia (mi se pare nepotrivit termenul „concertul”) lui Joaquín Cortés (video cu el pe YouTube). N-am văzut niciodată un show de Flamenco în realitate – numai la televizor. Sunt foarte curioasă ce o să simt şi cum o să trăiesc evenimentul! Şi… îmi pare extraordinar de bine că merg cu EL. Îmi place că trăieşte lucruri noi cu mine, că trece prin experienţe pe care nu le-a mai întâlnit vreodată! Poate sunt egoistă, dar vreau să cred că alături de mine e cel mai fericit!

    E 3:00 AM… Acum mă duc la somn… Mâine am o zi plină de zâmbete, emoţii, reîntâlniri, amintiri, déjà vu-uri, experienţe noi, de planuri pentru vineri… şi, cine ştie, de noi cadouri primite

Noapte bună!