Acum câteva zile mă confesam Christinei (ChriSmilla), spunându-i că în anumite posturi de pe blogurile din Blogroll-ul meu, as lăsa comentarii lungi şi cu conţinut „profund”, comentarii care, adunate la un loc, mi-ar da material pentru muuuulte posturi pe propriu-mi blog. Andreei (El Tomatito sau Tomata cu Scufiţă) îi ziceam că o invidiez… Ea ne întreba (aici) despre ce am vrea noi, cititorii ei, să scrie, dar menţiona faptul că oricum are vreo 20 de idei pentru postări. Păi cum să n-o invidiez când ea are 20 de idei, iar mie mi se încleştează degetele pe tastatură, de ceva zile bune?! 
Nu ştiu cum se face că atunci când deschid Dashboard-ul meu, ideile nu mai pot prinde contur… se blochează undeva într-un colţ al minţii, acolo unde-şi mai face veacul singurul meu neuron! Ele există, dar din păcate nu se pot materializa în cuvinte scrise. Există însă un subiect despre care aş scrie oricând şi permanent aş avea „material”, inspiraţie şi cuvintele în buzunar. E subiectul acela care determină degetele mele să zburde pe tastatură, cu pasiune, cu emoţie, cu sinceritate. Subiectul acela este EL, desigur!
Dar am evitat să mai scriu despre EL. Chiar EL mi-a zis că poate nu e bine să scriu lucruri atât de personale şi cu atâta sinceritate, pe blog…. într-o perioadă chiar mă pusese serios pe gânduri, în această privinţă. Apoi mi-a zis să nu-i mai zic „EL” şi să nu mai scriu pronumele cu majuscule (se pare că nu mă dezvăţ 
). Nu vreau să-i spun pe nume! Îl las să fie Prinţul Misterios. E subiectul meu de basm. E personajul principal al poveştii mele – Trebuie diferenţiat de ceilalţi! Are un statut important în inima mea, în viaţa mea, în sufletul meu şi în mintea mea! Apropo… Robotor, te superi? 
Am să mai scriu despre EL, căci nu am să renunţ la inspiraţia mea! Îmi place mult să scriu (chiar dacă probabil nu o fac bine) şi cum aş putea renunţa la unul dintre motivele care mă determină şi mă inspiră să scriu? Am I THAT crazy? 
Sar la altceva brusc, pentru că mi-am adus aminte acum! Nu cred că interesează pe cineva aspectul, dar astăzi am terminat (STRE)sesiunea de iarnă! YuppY! ((Baftă vouă, celor care mai aveţi examene!))
Revenind la fete, atât Chris, cât şi El Tomatito mi-au recomandat să mă leg de comentariile pe care le las pe alte bloguri. Chris mi-a zis chiar să le dau copy/paste (ceea ce nu e o idee prea rea, mai ales că îmi place să vorbesc mult (hahaha făniţă ) şi las posturi destul de lungi, uneori). El Tomatito mi-a spus că ei îi vin ideile pentru scris şi atunci când lasă comentarii altora pe bloguri. Şi mie la fel! Numai că de la a avea ideea şi până la materializarea acesteia în propoziţii, e cale luuuuuuuuuuuungă . Amândouă mi-au dat sfaturi bune, la care mă gândisem şi eu, aşa, în treacăt, dar nu le-am dat prea mare importanţă. Fetelor, profit de ocazie să vă mulţumesc pentru sfatul sincer şi dezinteresat! Să trec la practică acum!
Oricum.. îmi revin uşor, uşor. Am început cu postarea asta…. poate aiurită, poate fără sens sau fără importanţă… dar uneori, scrisul „aiuristic style” mă ajută să-mi găsesc inspiraţia!
4 februarie 2008 la 9:39 pm |
Vrei sa iti zic cateva teme ce ma asteapta de anul trecut in dashboard?? Hm… ia sa vedem: despre idei agatate din filme, despre griji, despre faculta, despre copilarie, despre trairi, despre trecut, despre viitor, despre temeri, despre sperante, despre planuri, despre intamplari din viata de zi cu zi, despre primul sarut, despre animalele de companie… Sunt foarte multe, nu ti le-am dezvaluit pe toate, ca atunci mie ce mai imi ramane?
Dar daca tu simti nevoia sa scrii despre El, go ahead, nu te gandi la ce spun altii. Remember ca e coltul tau aici pe net, si nimeni n-are voie sa isi bage picioarele in el. 
4 februarie 2008 la 10:03 pm |
si eu m-am plans de idei si cineva mi-a lasat un comment bun de urmat, mi-a spus ca a existat un pictor ce intotdeauna isi incepea opera desenand un soricel in coltul hartiei/panzei. mai nou, cand vine valul de idei pe mine incep si scriu doar titluri de posturi pe care le salvez ca draft, iar cand am timp nu-mi ramane decat sa dezvolt acele titluri…functioneaza. o alta metoda de a nu pierde ideea este sa le pui pe o hartie, cu liniute, pe scurt
4 februarie 2008 la 10:19 pm |
@Tomatito: Eşti o drăguţă! Şi îţi mulţumesc mult pentru încurajare, sincer!
Mie îmi place să scriu despre EL… nu mă pot abţine
Ce-i drept, nu mă limitez doar la a scrie despre EL, dar asta-i altă mâncare de peşte!
Ai dreptate! E colţul meu pe internet şi am voie să scriu ce vreau! HA! Sâc!
Heheheehe cam tot atâtea idei şi alte zeci (probabil) am şi eu… trebuie doar să le exprim în cuvinte!
Mulţumesc că mi-ai şoptit câteva dintre subiectele tale. Promit să menţionez sursa de inspiraţie, atunci când voi scrie despre unul dintre ele 
@Basty: Foarte bune şi sugestiile tale! Mercicuţ pentru ponturi! Le-am băgat la neuron şi chiar dacă se încăpăţânează el să levenească toată ziua ca un trântor…. nu mă las până nu îl domin! Măcar de-un săculeţ de polen să aducă în stup, nu? (a se citi „săculeţ de polen” ca „vreo 2-3 posturi frumos scrise”
)
5 februarie 2008 la 2:10 am |
8 februarie 2008 la 9:14 pm |
bravo cu sesiunea. cat despre idei, mie mi se intampla sa imi fluture idei pentru posturi ori cand sunt undeva la drum lung, in masina, in tren, etc, ori seara , cand deja am inchis calculatorul, lumina, si nu le mai aprind ca trezesc papagalul. asa ca insfac repede telefonul, si scriu, si scriu, si scriu… am cred ca vreo 20 de drafturi prin telefon (uit mereu sa le sterg)
) nu lasa nici o idee sa-ti scape, am incercat si eu cu din-alea… daaa, uite as putea sa comentez despre asta pe blog. cand ajung acasa asta o sa fac.. yeah right! uitam in secunda doi 
)
8 februarie 2008 la 9:22 pm |
[...] bibishor [...]
12 februarie 2008 la 2:03 pm |
In ultima vreme am tot mai mult timp pentru activitati precum elucidarea tenebrelor webului si, prin urmare, am inceput sa “rasfoiesc” cateva bloguri la intamplare. Am citit pana acum despre cai verzi pe pereti, despre zane si printi, despre lupta sociala, dezrobirea presei, cat si despre… o mica fata, care descopera viata in fiecare zi, care traieste fiecare clipa la o intensitate de cel putin 3x mai mare decat multi oameni pe care-i cunosc si care e dispusa sa ofere totul pentru a primi macar de 2x mai mult, ca deh, profitul e totul, chiar si in sentimente.
Imi cer scuze pentru divagare, dar are si ea rostul ei. Asadar, un blog personal, tematic sau general, nu trebuie sa aiba niste idei in spate sau niste termene limita la care “tinatorul de blog” aka blogger (pentru cei care au inceput sa chicoteasca) trebuie sa vina cu fresh content. Totodata, aici nu e vorba de un colt al meu sau al altuia, asa cum am citit mai sus, nu vorbim de un jurnal personal INTIM, pentru ca nici nu ar fi posibil date fiind cunoasterea persoanei in cauza, probabil indiferent de notorietatea ei, si natura expunerii lui (a blogului). Ceea ce vreau sa spun este ca, in conceptia mea, un blog personal trebuie sa ia nastere si sa se dezvolte ca urmare a unui impuls, a unei trairi naturale sau a unei experiente ce se vrea a fi share-uita. In momentul in care blogul devine un must, esenta lui s-a pierdut… nu este un concurs de posturi, nu castiga si nu pierde nimeni nimic, de aceea totul se rezuma la intrebarea: ce vreau – introspectie sau rutina?
19 februarie 2008 la 1:45 pm |
@Smilla: Am terminat sesiunea…. dar săptămâna viitoare, pe 25…. vuelta a la universidad… ufffff…. Multă baftă, Chris, cu voturile pentru RoBlogFest!
@Raluca: Hehehehe dap. Şi mie mi se întâmplă toate astea. Mai ales cea cu telefonul. Îmi scriu la teme în drafturile de pe mobil şi, cu toate astea, când mă hotărăsc să şi scriu despre ele, încep şi mă întreb la ce anume mă refeream atunci când am scris draftul şi altele.
Oricum, cred că depinde foarte mult de starea pe care o ai. De exemplu, dacă astăzi văd pe stradă o chestie despre care aş vrea să scriu pe blog, momentul oportun pentru a scrie despre asta e FIX în momentul desfăşurării sau la puţin timp după consumarea lui. După aia nu mai poţi reconstrui starea, sentimentele pe care le aveai atunci când te-ai gândit să scrii despre acel lucru.
Se pare că suntem 2 uituce, ah?
@Sf. Petru: În primul rând, bine ai venit pe blogul meu!
Sunt de acord cu tine. Blogul trebuie să fie ceva „pentru că vreau, pentru că îmi doresc”, nu „pentru că aşa face toată lumea, pentru că doresc alţii”. Dacă vei vizita alte bloguri, vei observa că sunt foarte mult bloggeri care postează zilnic cel puţin un „articol”. Eu nu sunt aşa. Mi-aş dori să pot scoate oricând şi la orice oră postări care să aibă sens şi pentru mine şi pentru cei care mă citesc. Dar se întâmplă să am şi săptămâni în care nu scriu nimic pe blog, pentru că pur şi simplu nu am inspiraţie sau nu îmi găsesc cuvintele pentru a-mi exprima gândurile, trăirile.
Desigur că îmi place că lumea mă citeşte şi, mai ales, îşi exprimă părerea pe blogul meu cu privire la diverse subiecte. Nu m-aş fi aşteptat vreodată să fie şi 5 persoane acelea care să mă citească. Mă bucură să văd că m-am înşelat!
Dar înainte de toate, eu scriu pe blog atunci când simt şi în legătură cu lucruri despre care vreau/pot să mă exprim şi implicit, lucruri care au importanţă pentru mine.
Am zis şi în pagina Despre mine că vreau să văd ce sunt în stare să scriu, cum o fac şi mai ales, cum mă fac înţeleasă. Am învăţat acum mult timp că recitindu-mi lucrurile scrise, le pot înţelege mai bine (sau cel puţin le pot privi şi din alte perspective).
Deci, dacă ar fi să aleg una dintre variantele propuse de tine, aş alege fără să stau pe gânduri, INTROSPECŢIE. Căci asta fac atunci când scriu. Căci îmi aleg subiecte pentru blog care sunt persoanale, care mă privesc în mod direct.
Ca să nu te obosesc cu acest comentariu lung, te invit să-mi mai vizitezi blogul şi să ne cunoaştem mai bine!