Un început de an în doi…

Acum şi Blur mă ceartă că nu scriu mai des pe blog… offff… )

   Bine am revenit din vacanţă! Bine v-am găsit! Sper că sunteţi toţi sănătoşi, voioşi, cu forţe proaspete pentru muncă şi cu planuri mari şi pozitive pentru 2008!!!!

   Ştiţi, vă spuneam anul trecut că urma să mă întorc pe 3 Ianuarie 2008…. se pare că mi-am prelungit şederea prin provincie până pe 9 Ianuarie. Pe 3 au plecat toţi prietenii noştri. Şi de atunci şi până acum 2 zile am rămas numai noi doi… eu cu EL…. A fost extraordinar!!! Mai vreaaaaaaau!!!!

   Au fost 2 săptămâni excelente! Ne trezeam împreună, mâncam împreună, petreceam împreună, ne culcam împreună îmbrăţişaţi şi cu o bucurie imensă că suntem alături, unul de celălalt. Am avut şi momente proaste, chiar foarte proaste… Se pare că, din păcate, nu trece o zi fără să nu ne certăm din cel puţin un motiv IMBECIL!!!! Este epuizant şi pentru unul şi pentru celălalt…. Dar nu vreau să mă gândesc la asta acum. Ideea este că peste momentele rele am reuşit să trecem cât de cât, iar mie îmi vin acum în minte numai momentele frumoase petrecute alături de EL.

    Cu EL am făcut multe chestii de genul „PENTRU PRIMA OARĂ”. Puteţi să vă gândiţi la orice (nebunaticilor), eu enumăr câteva dintre ele.

– Cu EL am descoperit ce este IUBIREA cu adevărat…. nu e DELOC ceea ce credeam eu că simt la un moment dat, cu mult timp înainte să-l cunosc…
- Cu EL am descoperit că anumite lucruri sunt minunate atunci când sunt făcute în cuplu. Că aprecierea faţă de aceste lucruri este mai mare, atunci când îl ai alături pe cel iubit, căruia să-i poţi împărtăşi bucuria momentului…
- Cu EL am văzut pentru prima oară (probabil am mai văzut când eram mică, micuţă, dar chiar nu-mi amintesc) MUNTELE cu adevărat…. Brazi imenşi, îmbrăcaţi cu haina imaculată a zăpezii; sunetul pădurii; puritatea locului; drumul forestier ce duce către Susai; Susaiul, deşi cu ceaţă, dar cu toată splendoarea priveliştii…. un loc mirific, unde nimic nu mai contează… De câte ori auzeam pe cineva vorbind despre munte şi ce satisfacţii îţi poate oferi el, de câte ori vedeam câte un documentar la televizor, mereu îmi imaginam că adevărul este un pic exagerat. De data asta, am trăit-o pe propria-mi piele. Nu am cuvinte pentru a exprima fericirea mea, în momentul în care m-am văzut pierdută printre brazi, înconjurată de muuuultă zăpadă… şi cireaşa de pe tort… când m-am văzut alături de EL, trăind toate aceste experienţe….
- Cu EL am discutat prima oară despre lucruri de viitor… în doi… A fost interesant şi emoţionant, deşi contradictoriu cu alte lucruri pe care mi le-a spus ulterior discuţiei noastre…
- Cu EL m-am dat cu snowboard-ul pentru prima oară. Şi el tot prima oară se dădea. Am râs copios unul de celălalt, ne-am distrat. Râdeam cum noi ne dăm pe o „cvasi-pantă”, de lângă pârtie, în timp ce alţii coboară semeţ de pe pârtia mare ))) … Râdeam când am văzut că dintre toţi care urcau cu telegondola, noi eram singurii care urcau fără schiuri sau plăci de snowboard…. Dar am urcat şi noi până în vârful pârtiei, acolo, suuuuuus de tot!!! Peisajul… incomparabil… Încă o dată mi s-a dovedit faptul că România este o ţară frumoasă, cu bogăţii naturale de invidiat!!!
- Pe EL l-am prezentat familiei mele… L-au primit cum nu se putea mai bine (cel puţin din punctul meu de vedere… sper că şi al lui ).

Şi în finalul acestui post dedicat mai mult LUI, decât ochilor curioşi….
…. Cu EL vreau să împărtăşesc totul şi LUI vreau să-i ofer iubirea mea ….