British Council are blog! Un VideoBlog.

    Văd că din ce în ce mai mult ŞI companiile din România (din diverse domenii) au început să considere Blogul ca un „serviciu” obligatoriu al spaţiului lor virtual = site-urile lor.

   Cu prilejul Conferinţei “Higher Education that Matters: Addressing the Skills Needs of Employers”, organizată în zilele de 17 şi 18 Decembrie 2007, la Sinaia, cei de la British Council s-au gândit să pornească un VideoBlog, cu scurte videoclipuri de la acest eveniment. În mare parte este vorba despre interviuri luate participanţilor. Nu am cum să copiez nici un videoclip, fapt pentru care sunt nevoită să vă las un link către posturile cu cele 2 videoclipuri care mi-au atras atenţia . Aici e PRIMUL (1′ 48”). Aici e AL DOILEA (4′ 53”).

    Sunt curioasă dacă acest blog va mai avea şi alte posturi sau dacă va fi păstrat în forma în care se alfă în prezent şi doar cu acest conţinut, până la următoarea ediţie a Conferinţei. Oricum, bună iniţiativa celor de la British Council (sau cel puţin mie aşa mi se pare).

   Video-urile sunt destul de interesante şi în principal adresate studenţilor sau proaspăt absolvenţilor de facultate. Se vorbeşte despre legătura dintre studenţi şi angajatori; despre când e bine să te angajezi; despre cunoştinţele teoretice, dobândite în timpul facultăţii versus cunoştinţele practice, de la locul de muncă…. E vorba despre acel permanent paradox: „Căutăm studenţi talentaţi.. cu EXPERIENŢĂ…”.

    Aş mai comenta despre subiect, dar poate într-o altă postare.

Sursa poză

Să mă cunoaşteţi mai bine – Leapşa

Pe Tomata cu Scufiţă am descoperit-o încă dinainte de a-mi face blogul. Nu mai ţin minte unde, cert este că mi-a plăcut cum scrie! Atunci când mi-am făcut blogul, nu m-am gândit niciodată (pe cuvânt de viitor jurnalist ) că alţi bloggeri vor intra în contact cu mine şi eu cu ei. Mă gândeam că doar vor zice „Of, încă una care şi-a făcut blog. Throw rocks at her!”. Se pare că timpul mi-a spulberat ideea şi uite cum astăzi am ajuns să primesc comentarii de la bloggeri sau leapşa de la Pomodorini

1) De ce ai acceptat leapşa aceasta?
Păăăăăi din mai multe motive, vreo 3 la număr.

1. Pentru că am constatat că îmi plac lepşele. Sunt sigură că nu orice gen de leapşă e capabilă să-mi atragă interesul, dar până acum, toate lepşele pe care le-am primit, mi-au plăcut mult. Profit de ocazie şi spaţiu să-mi permit exprimarea unei opinii: Nu cred că toţi cei care afirmă că nu „gustă” lepşele, cred cu adevărat asta… E părerea mea, neverificată ce-i drept, dar îmi asum responsabilitatea pentru ceea ce zic…. ÎNTOTDEAUNA!

2. Pentru că a venit din partea Andreei, simpatica Tomată cu Scufiţă a Blogosferei româneşti (trebuie să recunosc… am fost foarte fericită când am văzut că mi-a pasat şi mie leapşa ).

3. Pentru că are nişte întrebări destul de “răsărite”. Am observat că multe dintre lepşe au menirea (nu ştiu dacă intenţionată) de a-l face pe cel care le onorează să se dezvăluie câte puţin în faţa cititorilor săi… îmi place!

2) De când eşti in blogosferă?
Am început să umblu din blog în blog (mai serios) prin Iunie 2007. În Septembrie 2007, mai exact pe 17 Septembrie 2007 mi-am făcut blogul şi am postat primele mele cuvinţele.

3) Cum ai ajuns să îţi faci blogul?
Citeam diverse bloguri şi îmi plăcea mult ceea ce citeam. Asta m-a impulsionat să-mi fac şi eu un blog, unde să-mi scriu trăznăile, la orice oră, fără permisiunea cuiva şi cu totală libertate de exprimare.

De când mă ştiu, am tot avut caieţele şi agende pe post de jurnal. Niciodată n-am scris constant (şi nici pe blog, din păcate, nu o fac), dar atunci când aveam dispoziţia necesară şi cheful disponibil, îmi plăcea mult să mă confrunt cu Bianca din interior (da, mă lupt de multe ori cu alter ego-ul meu. Probleme?! )

4) Care este primul blog pe care ai intrat vreodată?
Eh asta mi se pare o întrebare grea. Ştiu sigur că nu a fost nici Zoso sau oricare dintre bloggerii cu mai multă vechime în domeniu. Îmi aduc aminte însă că primul blog pe care am lăsat un comentariu (sper să nu mă înşel) a fost al lui SmokingCoolCat. Şi de atunci tot fană a Pisicuţei Fumătoare am rămas *his cartoons are like a drug*

5) Enumeră 3 lucruri pe care le crezi importante ca să reuşeşti în blogging:
Mai întâi de toate ar trebui să lămurim ce exact înseamnă „să reuşeşti în blogging”? Eu, de exemplu, consider că am reuşit deja în blogging! Pentru mine scopul realizării unui blog nu a fost traficul şi nici faima. Ci a fost o provocare adresată de mine către mine. Să văd dacă de acest „jurnal” sunt în stare să mă ţin sau îl abandonez ca pe celelalte. Să văd dacă sunt în stare să leg 2 cuvinte şi să aibă logică – am reuşit. Să văd dacă învăţ ceva din ceea ce scriu; Să văd dacă reuşesc să-mi transmit corect ideile – am reuşit cu ambele (până acum). Asta înseamnă reuşită pentru mine.

Dar ca să răspund totuşi la întrebare….

- originalitate în scris (chiar dacă doar prezinţi o ştire banală);
- consecvenţă în scris (să faci efortul de a scrie cât mai des);
- respect faţă de cititori (să le oferi dreptul la opinie şi mereu să le răspunzi la comentariile adresate ţie sau articolelor tale).

6) Cel mai citit blog de către tine:
Blogurile din blogroll-ul meu au întâietate şi le citesc zilnic.

7) Alte bloguri pe care le mai citeşti:
O grămadă, sincer. Am ajuns la concluzia că în zilele când CHIAR nu am ce face (nu ies, nu învăţ, nu am altă treabă)… pierd şi câte 4 ore printre blogurile din Blogosferă… sheeesh, I’m addicted!!!

8 ) Care platformă de bloguri o consideri cea mai bună? (ex. Haipa, Blogger etc.)
Nu am lucrat decât cu platforma pe care este şi blogul meu: WordPress. Nu mă pot pronunţa dacă este cea mai bună platformă, dar m-am obişnuit cu ea şi îmi place (deşi aş vrea să existe mai multă varietate în materie de Themes; dar şi acces gratuit la modificarea CSS-urilor ). În plus, Word-PRESS…. press-ul de la sfârşit mă duce cu gândul la presă şi oare de ce mă atrage asta?

9) Este important traficul pentru tine?
Mai mult decât traficul, pentru mine este important ca oamenii care-mi citesc blogul să comunice cu mine, să-mi ofere părerile lor pro sau contra, să intrăm în dialog. Îmi place să ştiu unde greşesc, dar şi ce fac bine.

10) Sunt importanţi banii pe care i-ai putea obţine din reclame?
Nu sunt fanul AdSense sau ce alte servicii de gen ar exista. Eu îmi imaginez blogul ca pe o carte… nu vreau să văd reclame atunci când citesc ceva interesant. Mă perturbă şi mă fac să-mi pierd concentrarea. În plus, multe dintre stilurile de reclame pe care le-am văzut pe diverse bloguri, au nişte culori şi poziţionări în articole/pagini foooooooooarte neatractive…

Nu mă gândesc să fac bani din blogging, decât dacă aş primi 1.000 Euro/zi (chiar dacă nu postez nimic). Oferte? )))))

11) Cel mai urât blog pe care l-ai văzut?
Nu mai ţin minte, dar de-a lungul timpului am dat peste câteva…

12) Consideri că e un lucru vital să ai un domeniu .ro/.net/.com etc. ?
Vital pentru blogging? Pentru mine, nu. Vital pentru o companie… daaaaaaaa!!! Mi-ar surâde ideea să văd http://www.bibishor.ro , dar momentan nu cred că aş fi tentată să înregistrez domeniul.

13) Parola cu care te loghezi la blog:
Ce-i cu ea?

Leapşa pleacă mai departe către: ChriSmilla (să o motivez să-şi iasă din starea de „neinspiraţie” şi să scrie mai des. Per a tu, maca! ), Corina şi SmokingCoolCat (mai am de onorat o leapsă de la tine, nu am uitat! ).

Şi iată că a sosit ŞI ziua ACEEA…

   Cum care zi? Păi ziua în care să am destulă ambiţie să trec peste lene şi să mă motivez să mă apuc de învăţat; ziua în care să mă sperii un pic mai tare de faptul că timpul nu trece, ci zboară şi că numai mâine nu-i poimâine şi soseşte examenul de LICENŢĂ!!!!

  Îmi vine să râd când văd din Dashboard-ul meu de pe WordPress, la rubrica Search Engine Terms cum muuuuuuuulţi puşti caută diverse compuneri despre toate anotimpurile sau despre fulgii de zăpadă sau chiar despre „casa mea ideală” şi chiar o „compunere 3 comparaţii şi 3 personificări”. Măi copii, măi… Nu e diferenţa de vârstă atât de mare între noi, dar zău că-mi vine să zic „pe vremea mea” NU căutam astfel de lucruri pe bloguri sau pe internet. Căutam poate un referat, un comentariu literar, dar în nici un caz compuneri! Astea erau deliciul pentru mine!!! Îmi lăsau frâu liber imaginaţiei, mă motivau să scot toate frazele sclipitoare pe care le puteam concepe, să-mi imaginez poveşti, să-mi creez propriile peisaje… şi acum voi….. ce faceţi? Până şi compunerile aţi ajuns să le copiaţi?!? Unde-i originalitatea şi dezvoltarea creativă? Trist…

   Oricum, ce vroiam să vă spun este că dau un ANUNŢ: Ofer o compunere pentru cel/cea care se oferă să-mi facă lucrarea de Licenţă!!! ))) Hehe… Glumesc! Nu vreau să-mi facă altcineva lucrarea, nu vreau să plătesc pentru una…. o să o fac eu. Dar sunt sigură că la emoţiile pe care le am şi la deruta, ameţeala şi nesiguranţa existente în mintea mea… o să muncesc la lucrarea asta, până o să mă satur!!! Dar ca să nu ziceţi că totuşi nu vă includ în proiect, aştept sugestii pentru o tema de cercetare (tema pentru proiect, adică), pe domeniul jurnalistic *hihi*

   Astăzi, după o noapte nedormită pentru că m-am jucat Heroes împreună cu EL şi cu al meu drag frate , nu ştiu cum de m-a „pocnit” un chef de a răsfoi diverse suporturi de curs pentru a-mi căuta baza pentru un proiect (o lucrare de analiză sociologică, mai exact) pe care trebuie să-l predau joi. Chiar îmi intrasem în starea aia de toci, toci (vine de la tocilar, aşa cum “narghi” vine de la narghilea şi “supi” de la supărat/-ă) până când am reuşit să ies din ea şi iată-mă că scriu pe blog şi încerc să-mi refac cheful pentru învăţat.

   Cam asta am avut de zis, pentru moment… Mă întorc la ale mele cărţi GIGANT…

Wish me Luck and I’ll wish you a Good Night!

Sursă poză.

Un început de an în doi…

Acum şi Blur mă ceartă că nu scriu mai des pe blog… offff… )

   Bine am revenit din vacanţă! Bine v-am găsit! Sper că sunteţi toţi sănătoşi, voioşi, cu forţe proaspete pentru muncă şi cu planuri mari şi pozitive pentru 2008!!!!

   Ştiţi, vă spuneam anul trecut că urma să mă întorc pe 3 Ianuarie 2008…. se pare că mi-am prelungit şederea prin provincie până pe 9 Ianuarie. Pe 3 au plecat toţi prietenii noştri. Şi de atunci şi până acum 2 zile am rămas numai noi doi… eu cu EL…. A fost extraordinar!!! Mai vreaaaaaaau!!!!

   Au fost 2 săptămâni excelente! Ne trezeam împreună, mâncam împreună, petreceam împreună, ne culcam împreună îmbrăţişaţi şi cu o bucurie imensă că suntem alături, unul de celălalt. Am avut şi momente proaste, chiar foarte proaste… Se pare că, din păcate, nu trece o zi fără să nu ne certăm din cel puţin un motiv IMBECIL!!!! Este epuizant şi pentru unul şi pentru celălalt…. Dar nu vreau să mă gândesc la asta acum. Ideea este că peste momentele rele am reuşit să trecem cât de cât, iar mie îmi vin acum în minte numai momentele frumoase petrecute alături de EL.

    Cu EL am făcut multe chestii de genul „PENTRU PRIMA OARĂ”. Puteţi să vă gândiţi la orice (nebunaticilor), eu enumăr câteva dintre ele.

– Cu EL am descoperit ce este IUBIREA cu adevărat…. nu e DELOC ceea ce credeam eu că simt la un moment dat, cu mult timp înainte să-l cunosc…
- Cu EL am descoperit că anumite lucruri sunt minunate atunci când sunt făcute în cuplu. Că aprecierea faţă de aceste lucruri este mai mare, atunci când îl ai alături pe cel iubit, căruia să-i poţi împărtăşi bucuria momentului…
- Cu EL am văzut pentru prima oară (probabil am mai văzut când eram mică, micuţă, dar chiar nu-mi amintesc) MUNTELE cu adevărat…. Brazi imenşi, îmbrăcaţi cu haina imaculată a zăpezii; sunetul pădurii; puritatea locului; drumul forestier ce duce către Susai; Susaiul, deşi cu ceaţă, dar cu toată splendoarea priveliştii…. un loc mirific, unde nimic nu mai contează… De câte ori auzeam pe cineva vorbind despre munte şi ce satisfacţii îţi poate oferi el, de câte ori vedeam câte un documentar la televizor, mereu îmi imaginam că adevărul este un pic exagerat. De data asta, am trăit-o pe propria-mi piele. Nu am cuvinte pentru a exprima fericirea mea, în momentul în care m-am văzut pierdută printre brazi, înconjurată de muuuultă zăpadă… şi cireaşa de pe tort… când m-am văzut alături de EL, trăind toate aceste experienţe….
- Cu EL am discutat prima oară despre lucruri de viitor… în doi… A fost interesant şi emoţionant, deşi contradictoriu cu alte lucruri pe care mi le-a spus ulterior discuţiei noastre…
- Cu EL m-am dat cu snowboard-ul pentru prima oară. Şi el tot prima oară se dădea. Am râs copios unul de celălalt, ne-am distrat. Râdeam cum noi ne dăm pe o „cvasi-pantă”, de lângă pârtie, în timp ce alţii coboară semeţ de pe pârtia mare ))) … Râdeam când am văzut că dintre toţi care urcau cu telegondola, noi eram singurii care urcau fără schiuri sau plăci de snowboard…. Dar am urcat şi noi până în vârful pârtiei, acolo, suuuuuus de tot!!! Peisajul… incomparabil… Încă o dată mi s-a dovedit faptul că România este o ţară frumoasă, cu bogăţii naturale de invidiat!!!
- Pe EL l-am prezentat familiei mele… L-au primit cum nu se putea mai bine (cel puţin din punctul meu de vedere… sper că şi al lui ).

Şi în finalul acestui post dedicat mai mult LUI, decât ochilor curioşi….
…. Cu EL vreau să împărtăşesc totul şi LUI vreau să-i ofer iubirea mea ….