Îl vreau pe Moş Crăciun înapoi…

   Astăzi am văzut brăduţul meu de Crăciun. Şi îi zic brăduţ la propriu, căci este cel mai mic brad (ca înălţime) pe care l-am avut până acum. Casa mea este destul de înaltă, ceea ce ne-a ajutat în fiecare an să „înghesuim” un brad de cel puţin 1.80 m. În fiecare an, toţi cei care ne treceau pragul se minunau de bradul nostru şi îl lăudau. Iar eu mă umflam în pene, mai ales că în ultimii ani, eu am fost responsabila cu împodobitul lui hihi

    Anul acesta este unul micuţ care, deşi nu impresionează prin înălţime, este foarte bogat în rămurele şi are o culoare foarte frumoasă de un verde crud! Abia aştept să vină Ajunul Crăciunului, pe 24 Decembrie, seara, când am să mă răsfăţ împodobindu-l cu toate zorzonelele posibile!!! La înălţimea brăduţului meu, sunt sigură că-mi vor rămâne o grămadă de globuleţe şi ghirlande. Dar nu scapă ele… le găsesc eu locuri de atârnat prin casă! Că doar trebuie să simţim spiritul Sărbătorilor de iarnă pretutindeni, în casă, în suflet, pe stradă…. nu?

   Îmi place iarna! Îmi place mai ales Crăciunul!!! Îmi plac colindele! Îmi plac colindătorii! Îmi place casa plină de oameni! Îmi place cozonacul! Îmi plac cadourile – şi să le fac şi să le primesc! Dar despre toate astea am să vă povestesc mai multe într-un alt post.

   Discutam cu Smilla, la un post de pe blogul ei, despre cum a aflat fiecare dintre noi că Moş Crăciun nu există! Amândouă am suferit. Cred că orice „puradel” a suferit atunci când a aflat că Moşul nu e „cineva” necunoscut, magic, misterios…ci părinţii.

    Vă destăinui şi eu mica mea experienţă legată de Moş Crăciun (e ceea ce am scris pe blogul Smillei, la comentarii cu plus minus câteva amănunte).

    În primul rând trebuie precizat faptul că eu n-am aflat de Crăciun, că Moş Crăciun nu există, ci fix…. de PAŞTE!!! Da, da, aţi citit corect! La noi în familie venea şi Iepuraşul de Paşte! DIN CAUZA lui am aflat că nici bărbosul cu plete dalbe nu există

• Cum s-a întâmplat descoperirea mea?

  În ziua de Paşte a venit mama de la cumpărături şi am zis să o ajut la “despachetatul” lor. La un moment dat, în febra despachetatului (îmi place mult să-mi scot din pungi cumpărăturile şi să le pun pe fiecare la locul ei/lui) am dat peste un ghiozdan în dungi multicolorate. Mama m-a văzut şi mi l-a smuls din mână şi mi-a zis să plec din bucătărie, că se descurcă singură – să mă duc să pregătesc masa. M-am conformat…

   Mai târziu, când m-am dus la frigider (căci acolo verificam dacă a venit „Moş” Iepurilă), ghici ce aveam lângă frigider…. Cadouaşul de la Iepuraş – fix acelaşi ghiozan multicolorat, dungat…. Ne-am aşezat la masă şi mi-am întrebat părinţii:

Eu: – “Deci… Iepuraşul nu există nu?”
Ei: – “Dacă-ţi bagi nasul în toate, nu putem să ascundem nimic de tine!”
Eu (aproape cu lacrimi în ochi): – “Şi Moş Crăciun…”
Părinţii (un pic trişti): – “Mda…”

…. Şi aşa s-a dus magia Moşului şi a Iepuraşului

*oftat* )

   LATER EDIT: Mi-am întrebat părinţii. Mi-au zis că toţi brazii din anii trecuţi au avut peste 2 metri înălţime! (Nu vreau să vă furnizez informaţii eronate ). Mâine e Ajunul Crăciunului. Împodobiiiiiiiiiim braduuuuuuul!!!!

Sursa poză Moş Crăciun
Sursa poză Iepuraşul de Paşte
Sursa poză Bradul de Crăciun