Leapşa de la pagina 123

    Astăzi am tras cu ochiul pe blogul Pisicuţei-Şmechere-Care-Fumează (SmokingCoolCat) şi mi-am permis să preiau o leapşă, chiar dacă nu mi-a fost pasată. Deh, un mic băgător în seamă ce sunt şi eu.

     Mi-am permis să răspund şi eu la cerinţa acesteia, pentru că mi s-a părut super interesantă şi haioasă. În plus, chiar astăzi am primit prin poştă, o carte comandată online la un anticariat, din Constanţa. Mi-a recomandat-o EL.

Carol Roman – „Tu, la confluenţa cu ceilalţi”
(Editura Albatros, 1977)

     O am exact lângă mine, pe birou şi abia aştept să încep să o savurez. EL mi-a recomandat-o, spunându-mi: „e perfectă pentru tine”. Nu ştiu încă dacă este de bine sau nu urarea, dar promit că o să vă spun ce părere am despre carte.

Revenind la leapşă, instrucţiunile sunt următoarele:

1. Ia cartea care este cel mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseşte a 5-a propoziţie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propoziţii/fraze cu aceste instrucţiuni.
5. Nu îndrăzni să scotoceşti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Dă mai departe leapşa la alţi 6 prieteni.

    A 5-a propoziţie, de la pagina 123, din „Tu, la confluenţa cu ceilalţi”, este: „Prin prisma modelelor pe care mass media le propune şi le impune.”

    Următoarele 4 propoziţii: „Ziarele, cinematograful, televiziunea, publicitatea nu arată niciodată femei grase şi fericite, grase şi iubite, grase şi cu succes. În mass media, femeia grasă este doar grăsana ridicolă din scenele comice, soaţa obsedată, soacra antipatică care nu greşeşte niciodată o înălbire, gospodina mândră în mod stupid de rufele ei albe. Iată deci că un fapt pozitiv în sine, contestaţia rolului gospodinei satisfăcută de arta ei culinară şi fără alte probleme decât lupta pentru aparenta curăţenie, devine negaţia posibilităţiulor de a exista cu câteva kilograme în plus. Pentru Elena Raso, imigrantă din Calabria, femeia ideală nu putea fi decât aceea arătată de publicitatea tuturor lucrurilor pe care ea nu le avusese niciodată.”

    Reamintesc faptul că această carte a fost publicată în anul 1977. Şi uite cum au trecut fix 30 de ani şi acest stereotip al „femeii şnur” sau al măsurilor ideale 90-60-90 nu este „demodat” ci, din contră, este din ce în ce mai exploatat şi impus ca model femeilor din lumea întreagă, către mass media şi nu numai.

     Pasez leapşa Elliadei, Corinei, ChriSmillei, Fetei-Care-Nu-Iubeşte, lui Blur şi lui Bastylica.

     P.S.: Mulţumesc Pisicuţo pentru că m-ai lăsat să „fur” subiectul de pe blogul tău