Mirosul de zambile

    Ieri am simţit în aer aroma zambilelor de primăvară. Am tresărit, am simţit un fior cald trecând prin tot corpul meu. M-am înviorat. Ciudat, nu? Imediat m-am gândit la ghiocei, la mărţişoare, la natura verde, care reînvie primăvara. O întâmplare paradoxală, pentru că tot ieri am văzut primii fulgi de nea. A mai nins în Bucureşti, ştiu. Dar nu am fost pe fază să observ asta.

   Zambilele sunt florile mele preferate. Mai există şi altele care îmi sunt dragi (freziile, narcisele, lalelele), dar inima mea nu se bucură mai tare ca atunci când primesc o zambilă. Când eram mai mică, eram foarte hotărâtă să-mi fac o seră de zambile, ca să mă bucur de ele în toate zilele anului. Aşa mi-aş fi dorit să fac cu toate lucrurile dragi – şi încă mai vreau. Sunt egoistă atunci când vine vorba de plăceri. Dacă sunt plăcerile mele, ele îmi aparţin în totalitate MIE! Cu siguranţă greşesc, dar cred că asta este modalitatea mea de a-mi arăta iubirea faţă de ele. Vreau să păstrez acele lucruri doar pentru mine şi pentru cât mai mult timp posibil.

   De ceva timp nu am mai avut stare s scriu pe blog. Nici inspiraţie. Şi nici acum nu le deţin (starea şi inspiraţia). Aberez fără să încerc să ajung la vreo concluzie anume. Îmi las degetele să atingă tastatura, să compună singure cuvintele şi să lege propoziţii. Mie îmi este prea lene sau poate că-mi lipseşte cheful de tot. O fi de la vremea de afară? Mai devreme ningea. Mă uitam din când în când, cu coada ochiului, la acoperişul casei vecine sperând doar, doar că se va depune zăpada pe el. Dar se pare că acum nu mai ninge, iar acoperişul este uscat. Mi-e dor de iernile cu zăpezi enorme, dar îmi doresc să primesc zambile… Vreau iarnă, dar sunt nostalgică după primăvară…

Câtă nehotărâre…

((nu cer să înţeleagă cineva acest post…. probabil nici eu nu mă înţeleg..))

 

Sursă poză: http://dreamer.weblog.ro/2004-3-8.html VIA: http://www.mikesjournal.com