Ce mai fac? Bine, mulţumesc!

   Mereu ajung la concluzia că nu e bine să amâni un lucru pentru că, după aceea, te pierzi în alte lucruri, încât uiţi să faci/zici lucrul iniţial. De muuuulte zile îmi tot zic că trebuie să postez pe blog, dar uite că mereu m-am luat cu altele şi am uitat sau nu am mai avut timp. Uite cum s-au adunat o grămadă de povestit!

  Acum mă simt urecheată şi de Bastylica (se întreba dacă sunt bine, pentru că nu am mai postat pe blog) şi de aceea trebuie obligatoriu să-mi fur câteva momente „preţioase” din timpul meu, pentru a mai posta ceva pe blog. L-am cam neglijat în ultimele zile. Ce-i drept, am avut şi înlocuitor plăcut pentru el, despre care am să vă povestesc mai jos un pic.

   Un mic rezumat al zilelor în care am lipsit de aici.

   – Am fost la Cluj, la concertul lui Beyonce. Promit să pun şi ceva poze (dar nu acum, pentru că nu am cum). Mie mi-a plăcut foarte mult reprezentaţia ei. Super energică pe scenă, se sincroniza mereu cu dansatorii ei, cântă excelent (chiar cred că o să rămână în istoria muzicii ca una dintre cele mai bune voci feminine) şi, deşi poate este falsă atitudinea, părea că se bucură să fie în România. Band-ul ei este format majoritar din femei: femei care cântă la instrumente diverse, femei care dansează pe scenă.. interesantă abordarea (şi ceea ce, cu subînţeles vrea să promoveze prin chestia asta). Ah, dar are şi 4 dansatori negri sau mulatri…. la care mă uitam întruna *blush* Am încercat să le fac poze cu zoom-ul dat la maxim (recunosc hihihi). Super lumini, un sunet foarte bun, 2 ecrane mari în lateralele scenei, vreo 7 ţinute schimbate şi multe cântece din perioada Destiny’s Child, Beyonce solo sau în featuring-uri.

   Despre organizare în câteva cuvinte: Am intrat pe gazon, în faţa scenei (căci acolo aveam biletele) şi eram speriată că o să mă murdăresc groaznic în mocirla de pe iarbă, dar am fost plăcut surprinsă să văd că întinseseră o folie albă pe tot gazonul. Bineînţeles că a ieşit mocirla prin folie, dar oricum, nu m-am murdărit aşa groaznic precum credeam că o să o fac. În tribune părea că era destulă lume, poate chiar mai multă decât pe gazon. Puteau fi mult mai multe persoane, căci şi tribunele şi gazonul le ofereau loc. Dar probabil din cauza vremii groaznice şi al locaţiei nu au mai venit.

    Clujul e un oraş frumos. Îmi place mult şi cu drag am să revin. Mi-au plăcut mult şi oamenii – prietenoşi şi „de viaţă”. Luni, după concert, ne-am dus într-un club în care era FULL!!! Mi s-a zis că de multe ori în timpul săptămânii e mai multă lume în cluburi, decât ar fi în weekend. Altă lume, alte obiceiuri, oricum, oamenii sunt foarte ok!

   – Am fost în Sighişoara. Tot pentru prima oară, la fel ca în cazul Clujului. Frumos oraş şi Sighişoara – câtă diferenţă de stil poate exista într-un spaţiu atât de mic ca România. Până să se întunece am apucat să văd cetatea şi o mică parte a piaţetelor din jurul ei. De acolo cumpără mereu fratele meu un tort cu nucă excelent. Am făcut nişte poze cu clădirile vechi, am luat tortul, am venit la Bucureşti.

   – Am fost la Craiova. Nu ca să văd faimoasa fântână muzicală, ci pentru că aveam nişte treabă acolo. Oraşul este anost – în comparaţie cu Sighişoara, de exemplu. Nu mă aşteptam să întâlnesc un stil arhitectural deosebit, dar nici blocurile gri, „comuniste” cum li se mai zice. Oricum, întâlnirea a fost ok şi m-am întors fericită de acolo.

   – Am fost la concertul celor de la Pink Martini, la Sala Palatului, sâmbătă, 27 Octombrie. SINGURĂ!!! Să zicem că mi-am luat ţeapă de la prietenii mei şi am rămas singură. Cum vroiam neapărat să-i văd, mi-am făcut curaj şi m-am dus. A fost SENZAŢIONAL şi m-am bucurat enorm că nu am renunţat la ideea de a mă duce!!! Rândul 25, locul 25! Am văzut totul perfect. Râdeam văzând cum toţi se bâţâie pe scaune, dar nimeni nu se ridică să danseze, cu toate că şi-ar dori. De ce să merg la un CONCERT ca să stau jos? Nu am să înţeleg asta. Sau probabil, pentru că sunt nebună cu dansul, nu am cum să înţeleg. Oricum, cert este că mi-a plăcut la nebunie şi că aş fi dansat tot concertul, dar deh, nu se cade

   Am mai făcut şi altele, dar dacă m-aş apuca să le înşirui aici, v-aţi plictisi, iar eu m-aş mira de câte prostii sunt în stare să le scriu (nu că n-as face-o deja).