Telefonul (îmi) dăunează grav minţii

   Pe 28 Septembrie 2 prieteni îşi sărbătoresc ziua de naştere – ştiam asta cu mult timp înainte de IERI. Daaaaaar… se pare că nu degeaba e vorba aia „nu lăsa pe mâine ceea ce poţi face astăzi”. Ieri, toată ziua mi-am tot amintit sigură, fără impuls exterior, că trebuie să-i sun şi să-i felicit sau măcar să le trimit un „Es Em Es”. Dar n-a fost să fie… mereu mă agrenam în alte activităţi şi uitam să-i sun… De parcă mi-ar fi luat o veşnicie.

   Astăzi, 29 Septembrie este ziua unui alt foarte bun amic, dar astăzi este o altă poveste…. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat cu minunata mea cartelă SIM că nu mai merge. Am semnal maxim, dar îmi zice că nu am reţea. A înnebunit lumea??? Oricum, până luni n-am telefon, şi prin urmare, cred că nici pe acest prieten nu am să-l pot felicita de ziua lui… ce frumos…. GRRR

   Apropo de telefon… Întâmplarea asta îmi dovedeşte faptul că sunt dependentă de telefon… Chiar dacă nu trebuie să mă sune cineva neapărat, dacă eu nu-l am disponibil şi lângă mine… NU E BINE!!!!!!! Toată ziua am fost morocănoasă, supărată, agitată din cauza asta… Deci, mi-am descoperit o nouă dependenţă (pe lângă îngheţată, narghilea şi alte câteva ). Telefoanele „e” periculoase domn’le – dăunează grav minţii….

   Cu alte cuvinte… dispar, pentru că trebuie să mă pregătesc de clubbing

*Have Fun Everyone*