A sunat clopoţelul

    Astăzi (de fapt, deja ieri) am fost la deschiderea anului liceal 2007 – 2008, la fostul meu liceu, în prezent Colegiu Naţional. Dap, sună ciudat: studentă în anul IV la facultate şi merge la liceu. Hehe staţi liniştiţi – mi-am luat BAC-ul la timp!

    În fiecare an, de când am terminat liceul, ne strângem câţiva foşti colegi de clasă (cei din gaşcă, care ne şi întâlnim des) şi mergem să ne salutăm fosta dirigintă (actual director adjunct) şi fostul director (în continuare directorul liceului). Am ţinut legătura cu ei pentru că ne-au fost dragi. Anul ăsta am fost doar 3 fete, dar s-au bucurat la fel de mult când ne-au văzut. Diriga ne-a făcut complimente şi ne-a zis că este mândră de noi pentru faptul că am ajuns la facultăţi bune şi că „ne vedem de treaba noastră”. Domnul director ne-a făcut turul liceului ca să ne arate îmbunătăţirile făcute peste vară şi cu orice persoană cu care ne întâlneam în cale, el ne prezenta ca fiind foste eleve în liceu, eleve de care este mândru. (E blogul meu şi am voie să mă laud cât vreau eu hahaha *sâc* )

    Astăzi am retrăit bucuria anilor de liceu (râdeam cu fostele mele colege de clasă, amintindu-ne ce frică ne era de domnul director în liceu, cât încercam să evităm să ne întâlnim cu el pe holuri şi acum, el ne îmbrăţişa cu drag şi cu mândrie; cum ne era frică de diriga pentru că „ne ardea la note” la istorie; cum am încercat şi noi prima oară să chiulim de la şcoală şi, copii tâmpiţi cum eram şi neştiind cum se chiuleşte, ne-am organizat toată clasa şi am lipsit întreaga zi de la şcoală )))))) ). Cu toate astea, nu regret nici o experienţă trăită în liceu şi nu uit să mulţumesc mereu profesorilor mei din liceu, pentru că şi datorită lor, astăzi sunt cine sunt.

    Pentru mine, perioada liceului a însemnat descoperirea drumului pe care vreau să păşesc în viaţă. A însemnat dezvoltarea mea atât intelectual, cât şi moral. Activităţile pe care le-am întreprins pe parcursul celor 4 ani de studiu, iniţiativele pe care le-am luat alături de colegii mei, evenimentele pe care le-am organizat, toate astea mă fac să fiu mândră de mine şi de liceul meu. De mine pentru că am fost capabilă să le duc la bun sfârşit. De liceu, pentru că mi-a dat posibilitatea să le pun în practică.

    Le doresc tuturor celor care au început şcoala să aibă un an excelent, plin de realizări şi cel mai important, le doresc să se bucure de perioada asta din viaţa lor, la fel de mult cum m-am bucurat şi eu la vremea mea, pentru că niciodată nu o să mai treacă prin această etapă a vieţii. Şi un pont: încercaţi să vă faceţi câţi mai mulţi prieteni printre colegii voştri de clasă sau de şcoală. Se zice că prieteniile din liceu sunt cele mai sincere…. După aceea intervin interesele şi alte lucruri urâte din viaţa oamenilor mari.

    Am observat că sunt în general norocoasă… iar în perioada liceului, am avut norocul să-mi placă locul în care am învăţat şi am avut norocul să rămân prietenă cu foştii mei colegi de clasă…. cu norocul în dragoste văd că stau mai prost ))))

Lecţia de viaţă